in sfarsit, am pus mana pe hedwig and the angry inch, de si cu john cameron mitchell. o experienta vizuala exotica si, cum sa-i zic, al dracului de inubliabila. de neratat, mai ales ca sa vedem ca dumnezeu a lasat pe pamant tot felul de lucrusoare care ar trebui sa fie egale unele cu altele [dar asta e doar una dintre perspective, normal].
“Do you accept Jesus Christ as your personal Lord and Saviour?” “No, but I love his work.”
… and then wow [probabil asta a zis si paul haggis dupa ce a vazut filmul asta. apoi s-a hotarat sa faca si el crash. precis l-a vazut cu luare-aminte si innaritu, inainte sa faca amores perros, pentru ca, nu-i asa, "we may be through with the past, but the past ain't through with us"]. adica magnolia, de paul thomas anderson. o megadistributie. tom cruise e tare. e de-acolo. “respectati pula!!!”. haha. asta e singurul film in care imi place de el in afara de vanilla sky. finalul face toti banii si toate cele trei ore. m-a lasat masca… “and when it rains, it pours”.
eragon. sunt foarte dezamagita, mai ales daca e sa-l compar cu cartile. storyline saracut, efecte speciale nu ca saracute, ci lipite pamantului. probabil ca ani de-a randul de-acum incolo nu se va ridica absolut nimic nici macar pana la glezna stapanului inelelor, dar… i expected it to be - well, more… singurul lucru frumos e jeremy irons, care se straduieste. a, si relatia dintre eragon si saphira [vocea = rachel weisz], who makes a great pet, chestie insuficient exploatata in fantasy-uri, din cate am vazut /citit eu. si apropo de exploatat, astept si urmatoarele episoade, cand speram ca vom vedea mai mult de cinci cadre cu john malkovich.
marie antoinette. delicios vizual. maimuta asta insuportabila de kirsten dunst e foarte potrivita in rol de fetita rasfatata care se bucura de lux. stare, gestica, mimica, atmosfera, muzici bune [rameau, air, aphex twin, the cure, the strokes!], culoare, spatiu, prajituri, jeleuri, fondante, peruci, pantofi, dantele, matasuri si brocarturi, nu e nevoie de replici prea multe, nici de politica, avem destule asa… un curcubeu de film. un film cand stai duminica dimineata in parc la umbra, caldura inca nu s-a lasat si prin ochii intredeschisi incerci sa distingi culorile din baloanele de sapun pe care le face pustiul de-alaturi si sa anticipezi nebunia care va urma la noapte… sau s-o rememorezi pe cea care s-a intamplat noaptea trecuta.
apocalypto. surprinzator, mi-a placut mult de tot povestea, m-a prins foarte bine, nu m-am plictisit deloc. probabil my inner male part s-a bucurat de filmul asta. apoi, m-au fermecat exotismul, casapeala si animalele alea fioroase si bataioase de pe vremuri cunoscute sub numele de barbati, haha. un film foarte hollywoodian, totusi.
No comments:
Post a Comment