~ Here be spoilers ~

Sunday, April 1, 2007

“where would we be without our painful childhoods?”

takashi miike - audition - extreme japanese horror.avi. o fi extrem, adica ceva acupunctura, ceva mutilari live, dar nu-i nimic insuportabil, din punctul meu de vedere, poate doar felul curatel si simplissim cum e filmata prima ora [desi, in fine, o fi si curatenia aia ceva avertisment pentru ce va sa vie in a doua parte]. ecranizare dupa ryu murakami, deci he’s now on my “to do” list.

doua filme escelentissime: mysterious skin de gregg araki e o poveste foarte frumoasa, foarte bine jucata, dureroasa, sensibila si intensa, despre doi pusti, trecuturile lor mizerabile si vietile la fel. o recomandez din suflet.

chumscrubber, sarcastic si de plastic, fara sa fie strident, care se petrece in “the best of all possible worlds” cu placebo pe ost. un megafilm foarte in, foarte now, ba chiar right now! glenn close, carrie anne moss, ralph fiennes, rita wilson si altii sunt o liota de parinti disfunctionali care graviteaza in jurul unor copii la fel de fututi ca si ei, pe care sau ii ignora, sau ii includ in propriile tratate de psihiatrie. 1. For parents: The Chumscrubber is everything we ignore - all those subjects and conversations that parents and teens should be having but aren’t - the physical embodiment of everything we’d rather not deal with, everything that causes pain, or discomfort. 2. To teenagers: The Chumscrubber is a hero, a survivor, a fellow teenager who arrives into the real world to protect and keep his or her friends clean. A Chumscrubber is the one that fights against all odds to keep things authentic. When everyone is busy being superficial and playing the “ignorance is bliss” card, the Chumscrubber comes and knocks some sense into the world. This can be achieved in seemingly insignificant moments, I suppose… Just one or two words, a look, a well-timed sigh. The Chumscrubber is what the parents don’t want to think about because the idea of the child being more in-tune with life than the adult is just plain depressing. The parents are the ones that are supposed to be solving problems, trying to save the world. When they can’t do it, they ignore it. Ignorance is bliss, ignorance is bliss.

chumscrubber.jpg

volver. m-a enervat ca dezvaluirile sunt concentrate in ultimul sfert de ora, e prea mult si grav de digerat in prea scurt timp, si totusi filmul e prea lung. nu m-am putut descurca cu atatea elemente care aproape frizeaza absurdul de fortate ce sunt si pe care personajele le administreaza prea simplu. apoi, personajul lui penelope e prea ravisant pentru lumea aia atat de ordinara, din punctul meu de vedere a fost un miscast. la cum arata, mi s-a parut rupta din alta lume. si pe tot parcursul filmului nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc cum l-am fi receptat noi daca era facut de un roman [eu una stiu exact cum].

the science of sleep - watching michel gondry is like reading boris vian. mi-a amintit de jeux d’enfants, nu stiu exact de ce.

running with scissors, de ryan murphy care face si scrie nip/tuck, deci… va puteti imagina. foarte tare. un fel de the royal tenenbaums meets the squid and the whale - si cu asta am spus tot.

runningwithscissors2_large.gif

the fountain de darren aronofsky. povestea e clasica, dramatica, siropoasa. ceea ce o salveaza insa sunt multiplanurile pe care se desfasoara si felul cum interactioneaza ele. si moartea pentru creatie ca subtema. muzica-i de mare suport si de mare angajament. dar treaba frumoasa cu filmul asta este ca e nemaipomenit de misto vizual. sunt culori, efecte, jocuri, transparente, sunt o multime de racorduri si de miscare, si cromatice care rezulta intr-o mare incantare pentru ochi. de experimentat neaparat.

parfumul - superb.

No comments:

Post a Comment